Stiri

Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” va găzdui, duminică, începând cu ora 11,00, manifestarea “Haideţi la Dragobete!” Cu acest prilej,pe uliţele Muzeului Satului, zeci de meşteri populari din toate zonele etnografice ale ţării vor face demonstraţii, ei prezentându-şi creaţiile. Oferta lor va fi diversificată – de la obiecte de ceramică, instrumente muzicale, sculpturi în lemn la icoane pe lemn şi sticlă, costume populare sau podoabe. Meşteri ţărani, dar şi artişti vor veni la Muzeul de la Şosea cu mărţişoare. Totodată, sunt programate spectacole de muzică şi jocuri populare, muzică folk, teatru, precum şi concursuri. “Datini de Dragobete” vor prezenta Ansamblul Dunărica din comuna Năsturelu, judeţul Teleorman, şi Grupul “Cucii” din Brăneşti, Ilfov. Vor pute fi audiate “Cântări de primăvară” în interpretarea lui Gelu Voicu şi a membrilor Tarafului “Lăutarii” din Teleorman, în vreme ce Mihai Ionilă şi Claudia Ghiţulescu ne vor învăţa prin cântec cum “Să-mpărţim dragostea”. Actorii Teatrului Masca vor veni cu recitaluri în genul practicat de ei – cel al spectacolului stradal. Sărbătoarea “Dragobetelui” sau “Ziua îndrăgostiţilor la români”, marcată în fiecare an la 24 februarie, se mai numeşte, în funcţie de regiune, “Cap de primăvară”, “Sântion de primăvară”, “Ioan Dragobete”, “Drăgostiţele”, “Logodna” sau “Însoţitul paserilor”. Obiceiul are o tradiţie milenară şi marchează începutul primăverii. Echivalent românesc al “St.Valentine’s Day” (Ziua Sfântului Valentin), sărbătoarea Dragobetelui se păstrează încă vie în unele sate din nordul şi vestul Olteniei. Ea este marcată, mai nou, şi de tineri, alături de Ziua Sfântului Valentin. Data de 24 februarie, la care se sărbătoreşte Dragobetele, nu a fost aleasă întâmplător, ea marcând calendaristic începutul anului agricol. Odată cu natura, reînvia şi iubirea, iar Dragobetele marca ziua în care întreaga suflare sărbătorea înnoirea firii şi se pregătea pentru venirea primăverii. Divinitate mitologică asemănătoare lui Eros (zeul iubirii, în mitologia greacă) şi Cupidon (sau Amor, zeul roman al dragostei), Dragobete, cunoscut şi sub numele de Dragomir, este considerat, în credinţa populară românească, fiul Babei Dochia. Năvalnic şi nestatornic, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică şi este închipuit ca fiind un flăcău voinic, chipeş şi iubăreţ, care sălăşluieşte mai mult prin păduri. Dragobete este un zeu al bunei dispoziţii. De ziua lui se organizează petreceri, prilej cu care se înfiripă noi iubiri, se leagă logodne şi chiar căsnicii. Odinioară, de Dragobete, satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi peste tot se putea auzi zicala: “Dragobetele sărută fetele!”. În dimineaţa zilei lui Dragobete, înveşmântaţi în straie de sărbătoare, flăcăii şi fetele se întâlneau în centrul satului sau în faţa bisericii. Dacă vremea era urâtă, se strângeau în casa unuia dintre ei, unde se ţineau de jocuri şi de poveşti. Însă, dacă vremea era prielnică, porneau în cete, cântând, către pădure sau prin luncile din apropiere, unde băieţii adunau lemne pentru foc, iar fetele culegeau ghiocei, violete, flori de primăvară. Adunaţi în jurul focurilor aprinse, flăcăii şi fetele stăteau de vorbă.
Sărbătoarea dragostei era socotită de bun augur pentru treburile mărunte, însă nu şi pentru cele mai importante. Deoarece exista credinţa că Dragobetele îi va ajuta pe cei gospodari să aibă un an mai îmbelşugat decât ceilalţi, oamenii respectau această sărbătoare la fel ca şi pe cele religioase – nu munceau, doar îşi făceau curăţenie prin case. Lucrau fetele mai îndrăzneţe care chiar îşi doreau să fie “pedepsite” de Dragobete. Chiar dacă mai “pedepsea” femeile, se considera că Dragobetele ocrotea şi purta noroc tinerilor, în general, şi îndrăgostiţilor, în mod special.

Sursa:ROMPRES