Stiri

Violenţa în şcoli nu este un fenomen de dată recentă, iar printre
sursele violenţei în mediul şcolar se află dificultăţile de comunicare elevi-profesori, subiectivitatea în
evaluare, vârsta şi experienţa didactică a profesorilor, programele şcolare prea încărcate şi programul
şcolar supraaglomerat, a declarat, joi, în cadrul unui seminar, Magda Balica, reprezentant al
Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei.
Ea a adăugat că potrivit unor studii, cele mai frecvente forme de violenţă ale elevilor faţă de
profesori sunt absenteismul, indisciplina, ignorarea mesajelor transmise, atitudinile ironice, agresiunea
non-verbală, dar şi agresiunea fizică. În ceea ce priveşte cele mai frecvente forme de violenţă între
elevi acestea sunt, din punctul de vedere al acestora, peste 70% injurii, aproximativ 60% jigniri fizice
sau psihice şi aproape 30% bătaie.
Participanţii la seminar au spus că în ultimii ani, reprezentanţii instituţiilor de învăţământ, ai
societăţii civile şi ai mass-media au atras frecvent atenţia asupra fenomenului îngrijorător al violenţei în
şcolile româneşti, iar studiile realizate plasează România pe primele locuri în rândul ţărilor în care sunt
raportate acte de violenţă asupra elevilor sau ale elevilor în spaţiul şcolii sau în timpul orelor de curs.
”Violenţa în şcoli nu este un fenomen izolat şi trebuie privită în context global şi asociată
mediului familial şi social din România. Fiecare caz de violenţă nou semnalat reprezintă un semnal de
alarmă, pentru că în spatele lui există, probabil, zeci de alte cazuri care nu ajung în atenţia publicului,
dar care pot conduce la apariţia de efecte severe la nivelul întregii societăţi”, au arătat participanţii la
seminar.
În ceea ce priveşte recomandările ce pot fi făcute pentru limitarea violenţelor, la nivel
individual, acestea sunt identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent, implicarea activă a
elevilor cu potenţial violent şi valorificarea intereselor aptitudinilor şi capacităţii elevilor care au
comis acte de violenţă şi evitarea centrării exclusiv pe sancţiune. La nivel curricular se recomandă
dezbaterea şi încurajarea exprimării opiniei elevilor, valorificarea temelor relevante pentru
problematica violenţei, precum şi programe şi activităţi extracurriculare.
Prezent la discuţii, Nico van Oundenhoven, expert internaţional al International Child
Development Initiatives (ICDI), a subliniat că violenţa nu este doar o problemă a şcolilor, ci a întregii
societăţi.
”Neglijenţa, hărţuirea, sărăcia, pedepsirea corporală, unele mesajele de e-mail, discriminarea,
mai ales când vine pe fonduri etice, constituie cauza ale violenţei. Naţiunile Unite au colectat
informaţii cu privire la politicile şi practicile privind violenţa şi au întocmit un raport în care au
formulat recomandări. Există mai multe practici pentru prevenirea violenţei, iar lucrurile au evoluat de
la pedeapsa corporală, la marşurile tăcerii şi la jocuri. Poate jocul este cel mai puternic antidot al
violenţei. Alte antidoturi pot fi sportul, muzica, arta, dansul, teatrul. ONG-urile, părinţii, societatea
civilă, toate pot contribui la stoparea fenomenului violenţei”, a spus oficialul.
Mariana Niţelea, director al Biroului de Informare al Consiliului Europei, a atras atenţia că
ideea referitoare la nesiguranţa şcolilor este alimentată parţial de mass-media de senzaţie şi susţinută
prea puţin de analiză.
”Violenţa este una dintre cele mai vizibile forme de violenţă împotriva copiilor, dar ideea că
aceasta este în creştere nu este susţinută pe deplin de statistici. Cazurile extreme sunt dovezi că
violenţa poate avea consecinţe tragice, dacă nu este abordată în timp. Studiile au arătat că putem să
creăm şcoli sigure, iar Consiliul Europei a preluat această provocare în cadrul Programului
‘Construirea unei Europe cu şi pentru copii”’, a spus Mariana Niţelea.
Ea a adăugat că Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului arată că pedepsele corporale
ţin de domeniul trecutului şi toate ţările europene au legi care interzic lovirea copiilor de către
profesori.
”Există multe tehnici care s-au dovedit eficiente pentru oprirea agresiunilor. Pentru a ajuta
punerea în aplicare a strategiilor existente în diverse ţări, CE a elaborat un manual de bune practici
‘Reducerea violenţei în şcoală – un ghid al schimbării’. CE a efectuat un experiment în 27 de şcoli din
cele 47 de state din Europa pentru a trimite idei necesare unei carte ce ar putea fi utilizată ca model
pentru crearea şcolilor fără violenţă. Carta pune democraţia pe primul loc – subliniază dialogul dintre
profesor şi elev, dintre elevi, recunoaşte că dorinţele elevilor trebuie ascultate atunci când se iau
deciziile. Fiecare persoană din şcoală are şi drepturi, şi îndatoriri”, a spus Niţelea.

Sursa:ROMPRES