Stiri

Chiar dacă am ajuns deja la mijlocul campaniei electorale, ‘uninominalii’ noştri par foarte liniştiţi.

De pe afişe şi postere frumos colorate, cu sloganuri mai mult sau mai puţin inspirate, ei ne zâmbesc, ne fac promisiuni, ne întind mâinile şi ne asigură că vor fi, negreşit, la dispoziţia noastră, a cetăţenilor, din 30 noiembrie. Şi cam atât.

Poate niciodată în istoria post-decembristă a României nu am avut o campanie atât de lipsită de vlagă, atât de anostă şi chiar plictisitoare, care, parcă, îndeamnă mai mult cetăţeanul să stea acasă decât să meargă la urne. Doar încăierările sporadice pentru un stâlp sau un panou mai la bulevard, între ‘oştile’ de ‘lipitori de afişe’ ale diferitelor partide mai ‘dezmorţesc’ atmosfera şi ne aduc aminte că suntem, totuşi, într-o competiţie electorală.

‘Nici nu ştiu dacă merg la vot. Păi pe cine să votez dragă, nu cunosc pe niciunul. Ei zic că sunt de aici, din cartier, dar nimeni nu i-a văzut vreodată. Zău dacă am auzit de ei’, se lamenta o pensionară, alteia, într-un colegiu din sectorul 4, privind pozele unor candidaţi care se jurau că sunt ‘născuţi şi crescuţi’ (vorba cântecului) în cartier.

‘Păi da, altfel era la alegerile de dinainte, când ştiai că-l votezi pe domnul Băsescu, pe Iliescu sau Năstase sau pe cine voiai. Era altceva, măcar îi ştiam, dar acum… Mai îţi aduci aminte ce mitinguri erau?’, îi răspunde, la fel de nedumerită şi uşor nostalgică, cealaltă pensionară.

O discuţie care ar putea caracteriza destul de bine starea de spirit a cetăţenilor, cu doar două săptămâni înaintea scrutinului. Iar candidaţii nu par a încerca să facă ceva pentru a schimba această percepţie.

Odată cu dispariţia ‘locomotivei’ electorale, prin introducerea uninominalului, candidaţii actuali s-au trezit ca o armată pe câmpul de luptă căreia i-a dispărut comandantul şi trebuie să se descurce pe cont propriu. Şi se pare că mulţi nu au soluţii, preferând defensiva ofensivei.

Apariţiile rare pe posturile de televiziune şi limbajul stereotip folosit, absenţa soluţiilor clare la nevoile reale ale populaţiei, dar şi ‘jocul’ în tribunal de-a ‘uite uninominalul, nu-i uninominalul’, toate acestea îşi aduc aportul la lipsa de interes manifestată de electorat faţă de aceste alegeri.

La acestea se adaugă şi sloganurile sub care candidează participanţii la competiţia electorală, unele de-a dreptul ridicole. Dacă PD-L zice că ‘ţine cu tine’ şi ne spune că ‘ei sunt cu ei, iar noi (adică ei, PD-L) cu voi (poporul)’, PNL susţine că este ‘la dispoziţia’ noastră, a cetăţenilor, iar PSD afirmă că ‘tu (alegătorule) eşti înainte de toate’. La această stare de lucruri contribuie însă şi mentalitatea colectivă a electoratului care, învăţat cu ‘luptele între tauri’, între principalii contracandidaţi ai partidelor, pare plictisit şi dezinteresat de confruntările timide ale ‘tăuraşilor’.

Interesante sunt, din această perspectivă, rezultatele unui recent sondaj de opinie, în care se menţionează că doar 43% dintre români intenţionează să meargă la vot la alegerile din 30 noiembrie. Numărul doritorilor este cu un sfert mai mic decât cel din anii 2004 şi 2000, când prezenţa a fost de 58%, respectiv 56,5%. Potrivit sondajului, 37% dintre respondenţi au declarat că nu vor merge la vot, în timp ce 20% au răspuns ‘nu ştiu’/ ‘nu răspund’. Cu toate acestea, sondajul mai arată că 76% dintre români consideră că votul uninominal va aduce beneficii, în timp ce 18% nu cred în acest lucru, iar 6% nu au răspuns.

Cum până la alegeri au mai rămas doar două săptămâni, ar trebui să se întâmple o minune pentru ca atitudinea celor care sunt chemaţi la urne să se schimbe. Astfel că, la testul electoral cu uninominalul, în acest prim an, s-ar putea să conteze într-o mai mare măsură notorietatea personală a candidatului şi într-o mai mică măsură partidul pe care-l reprezintă.

Rompres