Stiri

Audiovizualul românesc rămâne câmpul de acţiune al
mogulilor de presă, interesaţi mai degrabă de promovarea propriilor interese politice, decât de
promovarea unor programe independente variate şi de bună calitate, arată raportul “Televiziunea în
Europa”, ediţia 2008, publicat de Institutul pentru o Societate Deschisă (Open Society Institute – OSI).
Documentul lansat, luni, la sediul Centrului pentru Jurnalism Independent, susţine că, în ciuda
canalelor existente, sectorul audiovizual din România este dominat de patru giganţi, doi investitori
străini şi două companii autohtone.
El mai arată că, în ultimii trei ani, Centrul European Media Enterprises şi-a mărit acţiunile
deţinute la cele patru posturi sub licenţa Pro Tv, şi-a păstrat acţiunile la posturi de radio, a cumpărat un
canal de sport şi s-a extins pe piaţa editorială, a distribuţiei de filme şi a producţiei de divertisment.
Principalul său rival, Grupul german ProSieben Sat 1 – care a achiziţionat grupul de presă
scandinav SBS Brodcasting în iunie 2007 – ocupă o poziţie confortabilă pe piaţa de radio, deţinând 75
de licenţe locale.
În raport se susţine că legislaţia nu favorizează pluralismul, neobligând la transparenţă actualii
sau potenţialii investitori şi neîmpiedicându-i pe aceştia să deţină organizaţii de presă de diferite tipuri.
În aceste condiţii, Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) – principalul organism de
reglementare – şi Consiliul Concurenţei – organizaţie cu rol anti-monopol – nu a putut împiedica o
concentrare rapidă a capitalului audiovizual.
Societatea Română de Televiziune (SRTV), “aşteptând încă de mult promisa restructurare”,
continuă, potrivit raportului, să fie vulnerabilă la interesele politice.
Aşa cum a declarat autoarea raportului, Manuela Preoteasa, “climatul corupt din jurul SRTV
afectează direct independenţa postului”.
“Parlamentul contribuie la politizarea serviciului public audiovizual şi la menţinerea unei
scheme supradimensionate a difuzorului public, care trebuie să facă eforturi mari pentru a-şi finanţa
activitatea”, a declarat Preoteasa.
“Regăsim un politician la vârful TVR şi acea struţo-cămilă, un consiliu politic, preşedinteledirector
general subordonându-şi, direct sau indirect, o serie de programe”, a spus Manuela Preoteasa.
În opinia acesteia, atât salariaţii TVR, cât şi publicul doresc o schimbare, printr-o lege nouă.
“În linii generale, atât staţiile particulare, cât şi cele publice uită că nu produc pantofi, mânate
de goana după senzaţional, şi care duce la pierdere de audienţă”, consideră Preoteasa.
În ce priveşte CNA, documentul arată că acesta se străduieşte să fie transparent organizând
consultări publice. Din păcate, potrivit raportului, Parlamentul acţionează cu totul diferit, dezbaterile
sale despre media ignorând adesea atât organismul de reglementare, cât şi publicul. Mai rău,
precizează raportul, “Guvernul este responsabil de managementul spectrului de frecvenţe, caracterizată
drept o mişcare neobişnuită în contradicţie cu principiile europene ale independenţei organismelor de
reglementare”.
Raportul mai arată că Senatul, “mult criticat pentru lipsa de transparenţă”, a anulat procesul
legal de trecere la digitalizare, în ciuda faptului că acest lucru devine obligatoriu în 2012.
Documentul apare în perioada în care Ministerul Culturii şi Cultelor a supus dezbaterii publice
mult aşteptata lege a transmisiilor audiovizuale digitale. Acesta recomandă factorilor de decizie să
adopte cât mai rapid o strategie clară pentru introducerea digitalizării, care ar trebui să fie precedată de
o dezbatere serioasă.
Manuela Preoteasa a subliniat însă că “asistăm însă la marele plus al profesionalizării
formatelor audiovizuale, al existenţei canalelor de ştiri, a televiziunilor de nişă, specializată, ca şi a
CNA, un organism care militează pentru păstrarea obiectivităţii informaţiei”.
“Există un mare grad de atractivitate a pieţei româneşti de audiovizual, în ciuda unor minusuri
pe care le-am semnalat”, a spus Preoteasa.
Autoarea raportului a pledat, de asemenea, pentru creşterea transparenţei surselor de finanţare
a mediilor audiovizuale.
Raportul recomandă CNA să investigheze proprietăţile ilegale în audiovizual, să facă
demersuri pentru ca, legislativ, să fie limitată proprietatea încrucişată între radiodifuzori şi domeniile
conexe, cum ar fi telecomunicaţiile, publicitatea şi presa scrisă.
Potrivit documentului, Parlamentul ar trebui să adopte legislaţia iniţiată de CNA, care obligă
radiodifuzorii să îşi facă publice sursele de finanţare.
Raportul susţine că Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei
(ANRCTI) ar trebui să fie organizată ca un organism autonom şi independent, sub controlul
Parlamentului.
De asemenea, el recomandă ca legile de organizare şi funcţionare ale SRTV şi SRR să fie
amendate, în sensul ca acestea să interzică politicienilor să devină preşedinţi ai consiliilor de
administraţie ale serviciilor publice de media.
Raportul recomandă, totodată, eliminarea articolului 14 din Statutul jurnalistului din SRTV,
care limitează libertatea jurnaliştilor de a face investigaţii sau de a expune chestiuni de interes public.
În ce priveşte televiziunile private, el se pronunţă pentru adoptarea unui Cod Deontologic care
să garanteze independenţa jurnaliştilor de la ştiri faţă de patronii lor. Pe de altă parte, conducerea
radiodifuzorilor privaţi ar trebui să investească în pregătirea profesională a jurnaliştilor, mai ales a
celor de la ştiri.
Raportul de ţară despre România reprezintă o actualizare a raportului “Televiziunea în Europa:
reglementare, politici, independenţă”, realizat în 2005 de EU Monitoring and Advocacy Program
(EUMAP) şi de Network Media Program (NMP) şi care includea 20 de ţări.
Ediţia 2008 monitorizează evoluţiile în nouă dintre ţările încluse în raportul iniţial: Albania,
Bulgaria, Cehia, Italia, Lituania, Polonia, Republica Macedonia, România şi Slovacia. Aceste ţări au
fost selecţionate datorită schimbărilor continue şi semnificative care se produc în peisajul lor
audiovizual.
“Televiziunea în Europa” – ediţia 2008 evidenţiază principalele schimbări în legislaţia
audiovizualului, în politicile sectorului şi în funcţionarea pieţelor în ultimii trei ani şi evaluează
progresele – sau lipsa acestora – pe care ţările respective le-au înregistrat în îmbunătăţirea
independenţei şi pluralismului sectorului.
Ca şi în cazul rapoartelor de monitorizare din 2005, şi ediţia de faţă se adresează decidenţilor,
celor care formulează politicile publice, activiştilor din societatea civilă şi mediului academic
deopotrivă, ca o contribuţie la efortul lor de a facilita schimbarea acolo unde ea este necesară.

Sursa:ROMPRES