Stiri

România trece la ora de vară în noaptea de sâmbătă spre duminică, 29/30 martie 2008, ora 3,00 devenind 4,00, diferenţa faţă de timpul universal (GMT) va fi de trei ore.
În restul anului diferenţa orară faţă de ora meridianului Greenwich (GMT) este de două ore. În România ora de vară este corelată cu orarul de vară practicat în statele Uniunii Europene. Orarul de vară se aplică până în ultima duminică a lunii octombrie, când se face trecerea la Timp Legal Român, ceasul fiind dat în urmă cu o oră.
Ora oficială de vară se aplică în acest an între 30 martie – 26 octombrie. Schimbarea nu va fi simultană în toate ţările unde se aplică, din cauza diferenţei de fus orar.
Ora de vară a fost introdusă, în România, pentru prima dată în 1932. Până în 1939 ora de vară a funcţionat în fiecare an, între prima duminică din aprilie (în 1932: 22 mai), ora 00:00 şi prima duminică din octombrie, ora 01:00 (ore locale). Între 1 aprilie 1940, ora 00:00, şi 2 noiembrie 1942, ora 03:00, ora de vară a fost în vigoare permanent în România. Din 1943, practica trecerii la ora de vară a fost suspendată.
România a semnat Convenţia fusurilor orare în 1979, iar în 1997, prin ordonanţă guvernamentală, orarul de vară a fost corelat cu cel practicat în ţările Uniunii Europene. Între 1979-1996 s-a trecut la ora de vară în ultima duminică a lui aprilie şi la ora de iarnă în ultima duminică a lui septembrie.
În conformitate cu sistemul universal de măsură a timpului pentru toate punctele de pe suprafaţa Pământului – Convenţia fuselor orare – Pământul a fost împărţit în 24 de fuse de câte 15 grade, ora legală a fiecărui fus fiind cea dată de meridianul său central. În acest sistem toate ceasornicele arată pentru fiecare punct de pe Pământ acelaşi minut şi aceeaşi secundă, iar diferenţele dintre ore sunt date de faptul că la fiecare 15 grade longitudine apare o oră în plus. Numerotarea acestor fuse începe de la meridianul de origine, ce trece prin localitatea Greenwich, din Marea Britanie, în sens pozitiv fiind îndreptat spre est. Astfel, pentru Europa, ora Europei Occidentale este ora fusului 0, a Europei Centrale – ora fusului unu şi a Europei Orientale – ora fusului doi. România se află în fusul orar doi. Perioada dintre lunile octombrie şi martie (cea a lunilor de iarnă) este denumită ‘timpul legal român’.
Prin introducerea orei de vară s-a urmărit să se beneficieze cât mai mult de lumina naturală (a Soarelui) şi reducerea folosirii luminii artificiale. Benjamin Franklin a sugerat, în 1784, această metodă, dar a fost aplicată, pentru prima dată, în timpul Primului Război Mondial, în 1916, de câteva ţări din Europa. Au urmat ani în care introducerea orei de vară a fost propusă de mai multe ori, dar respinsă. Pe 31 martie 1918, ora de vară a fost introdusă şi în Statele Unite. Pentru o perioadă mai îndelungată a fost aplicată în SUA, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, între 3 februarie 1942 şi 30 septembrie 1945. Pe data de 13 aprilie 1966, legislativul american a impus respectarea orei de vară la nivel naţional, din ultima duminică a lui aprilie, până în ultima duminică din luna octombrie. Douăzeci de ani mai târziu, preşedintele Ronald Reagan a semnat un act federal pe probleme de mediu, text ce conţinea şi o prevedere care solicita conservarea energiei şi respectarea DST-ului. De atunci, ora de vară a rămas stabilită pe o perioadă de şapte luni, între echinocţiul de primăvară şi cel de toamnă. În prezent, Arizona este singurul stat american care nu a adoptat DST.
Ora de vară are un rol important şi în calculele astrologice.
Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând cu anul 1916 (între 30 aprilie – 1 octombrie). Au urmat britanicii ce au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai – 16 octombrie), apoi ţări precum: Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia şi Tasmania.
În prezent ora de vară, este folosită de doar 70 de ţări din întreaga lume.
Uniunea Europeană a standardizat ‘perioada de vară’ pentru toate statele membre. Versiunea UE a orei de vară începe în ultima duminică a lunii martie şi se termină în ultima duminică a lunii octombrie.
Nu toate ţările au aceleaşi perioade pentru schimbarea orei de vară. Singura ţară mare industrializată care nu a introdus ora oficială de vară este Japonia. De la 1 mai 1980, China a utilizat ora de vară din 1986 până în 1991, încetând să o mai facă de atunci. Ţările ecuatoriale şi tropicale nu aplică ora de vară deoarece durata zilei este egală de-a lungul anului.

Sursa:ROMPRES