Stiri

Credincioşii ortodocşi intră în Săptămâna Mare, ultima a
Postului Paştelui, numită şi Săptămâna Patimilor, interval în care se pregătesc de Înviere printr-un post
mai aspru şi prin curăţenie.
Potrivit tradiţiei, în această săptămână, oamenii păstrează liniştea, aprind focuri rituale,
respectă cu stricteţe postul, îşi îngrijesc locuinţele, fac curăţenie prin curţi, îşi pregătesc haine noi, de
sărbătoare, gătesc, merg la denii şi-şi iartă reciproc păcatele.
Postul Negru este ţinut în credinţa că Dumnezeu îl va feri pe cel care posteşte de toate bolile
şi-l va ajuta la necazuri şi nevoi.
Luni şi marţi, la utrenii, se citesc Evangheliile care aduc aminte de cele din urmă învăţături ale
Domnului. Miercurea Mare ne apropie de Sfintele Paşti, fiecare credincios luând aminte la două
exemple: al păcătoasei desfrânate, înstrăinate de Dumnezeu, dar care, aducând în aceasta zi mir şi
ungându-L pe Hristos, devine mironosiţă, şi exemplul lui Iuda, ucenicul care, deşi apropiat de
Domnul, L-a vândut, pentru treizeci de arginţi fariseilor şi cărturarilor ce voiau să-L ucidă.
Gestul lui Iuda a făcut ca, mai târziu, ziua de miercuri să fie declarată zi de post, fiind, alături
de vineri, ziua în care Iisus a fost răstignit, una dintre zilele săptămânii în care creştinii trebuie să
postească.
În Joia Mare sunt prăznuite patru momente: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos,
Cina Domnească la care s-a instituit Taina Împărtăşaniei, rugăciunea din grădina Ghetsimani şi
prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă.
Joi este şi ziua în care gospodinele trebuie să vopsească ouăle în roşu, urmând ca în Sâmbăta
Mare să coacă pasca şi cozonacul ce vor fi aduse la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfinţite.
Referitor la superstiţiile legate de această zi, se spune că nu este bine să dormi în Joia Mare,
pentru că cine doarme în această zi va rămâne leneş un an întreg; sufletele morţilor vin în fiecare an în
această zi la vechile lor locuinţe, unde stau până în sâmbăta dinainte de Rusalii; în credinţa populară,
această zi este termenul final până la care femeile trebuie să termine de tors cânepa.
În Vinerea Mare nu se mai slujeşte Sfânta Liturghie, pentru că Însuşi Mielul lui Dumnezeu
este jertfit şi se ţine post negru. Aceleaşi lucruri sunt valabile şi pentru Sâmbăta Mare. După Prohodul
Domnului de vineri seară, biserica se înconjoară cu Sfântul Aer, pe sub care trec apoi toţi credincioşii.
Numit şi Epitaf, Sfântul Aer este o pânză de in sau de mătase, de catifea sau de muşama, pe care se
află imprimată, brodată ori zugravită icoana înmormântării Domnului. Epitaful simbolizează trupul
mort al lui Hristos.
În intervalul dintre răstignirea pe cruce şi Înviere, pentru ca moartea Lui să nu pară iluzorie
oamenilor, Fiul lui Dumnezeu a lăsat trupul Său să zacă în mormânt trei zile şi, în acest timp, S-a
coborât cu sufletul la iad, sfărâmându-i porţile. Trăind timp de trei zile numai prin suflet, Iisus a voit
să ne arate că este posibilă o viaţă spirituală, biruitoare şi fericită, şi fără de trup. Până la El, oricine
murea se ducea la viaţa chinuită din iad, întrucât toţi treceau pragul eternităţii cu sufletul transfigurat
de păcat. Aceste trei zile de viaţă ale lui Iisus cu sufletul despărţit de trup reprezintă începutul Raiului.
Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paştilor, când gospodinele pregătesc cea mai mare
parte a mâncărurilor tradiţionale, termină curăţenia şi fac ultimele pregătiri la hainele pe care le vor
îmbrăca la Înviere şi în zilele de Paşti. Potrivit tradiţiei, se sacrifică mielul şi se prepară drobul,
friptura şi borşul de miel.
La miezul nopţii, lumea porneşte în linişte spre biserică, pe drum se vorbeşte în şoaptă, iar la
slujbă toată lumea ascultă cu mare evlavie. După ce iau lumină, oamenii merg în cimitir la căpătâiul
morţilor familiei şi aprind şi acolo lumânări, ca şi cei trecuţi dincolo să ştie că a venit Învierea
Domnului. Pentru sufletele celor morţi se dă de pomană în ziua de Înviere, dar şi peste o săptămână,
de Paştele Morţilor.

Sursa:ROMPRES