Credincioşii ortodocşi şi greco-catolici sărbătoresc, joi, la 40 de
zile de la Paşte, Înălţarea Domnului la cer, eveniment care s-a întâmplat, potrivit Scripturilor, pe
Muntele Măslinilor de lângă Ierusalim, unde Iisus şi-a chemat apostolii pentru o ultimă binecuvântare.
Deşi prin Înălţarea Domnului, activitatea Sa pamântească lua sfârşit, Iisus le-a spus ucenicilor
chiar în momentul Înălţării : “Iată, Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor”. El s-a înălţat pentru a
trimite în lume Duhul Sfânt, aşa cum promisese : “Voi ruga pe Tatăl să vă trimită un alt Mângâitor ca
să fie cu voi în veac” .
Acest lucru se va întâmpla zece zile mai târziu, de Rusalii sau Cincizecime, când, prin
pogorârea Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli, aceştia s-au transformat din oameni timizi şi simpli în
misionari îndrăzneţi şi înţelepţi, care au răspândit învăţătura creştină în toată lumea.
După Înviere, Iisus li s-a arătat de mai multe ori, în diferite locuri, ucenicilor sau oamenilor
care L-au cunoscut şi au crezut că El este Mesia. Prima care L-a văzut a fost Maria Magdalena, pe care
însă apostolii nu au crezut-o, până ce nu L-au văzut chiar ei.
Iisus a venit apoi în mijlocul lor, le-a vorbit, ba chiar a stat cu ei la masă şi a mâncat, pentru a
le dovedi că a înviat cu adevărat. Iar unuia dintre apostoli, lui Toma, poreclit Necredinciosul, pentru că
s-a îndoit de Învierea Sa, Hristos i-a spus să-i atingă urmele cuielor din palme pentru a se convinge de
adevărul Învierii.
În prezent, pe locul din care s-a înălţat Iisus la cer, se află o capelă, fiind spaţiu de închinare
atât pentru creştini, cât şi pentru musulmani, întrucât Înălţarea lui Hristos la ceruri este recunoscută în
Islam, deşi nu este menţionată în Coran. În locaş se păstrează o piatră care are imprimată o urmă de
picior despre care se spune că ar aparţine Mântuitorului Însuşi.
Până în anul 312, când s-a botezat Împăratul Constantin cel Mare, creştinii prăznuiau această
sărbătoare într-o peşteră de pe Muntele Măslinilor, ferindu-se de cei care îi persecutau. În jurul anului
390, aici s-a ridicat prima biserică, dărâmată însă în 614 de perşi, fiind apoi refăcută de eparhul
Modest.
În unele locuri, de sărbătoarea Înălţării, numită şi Ispas, se taie mieii şi se însemnează vitele cu
vopsea pe blană şi cu crestături pe urechi.
Este ziua în care credincioşii se salută cu ”Hristos s-a înălţat!” şi răspund cu ”Adevărat s-a
înălţat”.
Sursa:ROMPRES
Spune-ti parerea