Stiri

Proiectul de dezvoltare a Timişoarei ca zonă metropolitană, care să includă cele 12 localităţi periurbane situate până la 30 de kilometri depărtare de oraş, a îngheţat din cauza unora dintre edilii rurali, care se tem că-şi vor pierde posturile şi nu vor mai putea dispune ei de bugetele locale, transmite corespondentul ROMPRES. Viceprimarul Timişoarei, Adrian Orza, a confirmat că, deşi ultima întâlnire pe acest subiect a Consiliului consultativ metropolitan a avut loc în urmă cu aproape un an, administraţia timişoreană nu renunţă la proiectul intitulat ‘Conceptul strategic de dezvoltare economică şi socială a zonei Timişoara’, elaborat în anul 2000.

Potrivit lui Radu Radoslav, consilier pe probleme de urbanism, din Consiliul Judeţean Timiş, în următoarele decenii, oraşul va deveni, oricum, metropolă, cu o populaţie de un milion de locuitori, iar suprafaţa urbană se va tripla prin arondarea celor 12 comune periurbane. Proiecţia peste timp a actualului municipiu a fost impusă de analiza mai multor imagini ale oraşului, luate din satelit, care demonstrau că, în condiţiile actuale, dezvoltarea economică esteparalizată, în vreme ce localităţile periurbane s-au extins, prin construirea unor adevărate cartiere noi de vile, până la graniţa cu Timişoara.

Radu Radoslav consideră că Timişoara trece, în prezent, printr-o etapă de dezvoltare similară cu altele trei, de referinţă, din istoria sa, prezentând caracteristici comune cu perioadele când a trecut de la administraţia turcească la cea austriacă, de la cea austriacă la cea ungară şi de sub administraţia ungară la cea românească, când au existat câte 15 ani de tranziţie, după care au urmat alte două decenii de dezvoltare, în care numărul locuitorilor s-a dublat.

În elaborarea proiectelor de perspectivă, arhitecţii municipali au ţinut cont de rezultatele a trei studii referitoare la gradul de motorizare faţă de oraşele Uniunii Europene, proiecţia dezvoltării între 2025 şi 2050 şi o strategie de eficientizare a circulaţiei (de la 300 de maşini la mia de locuitori în anul 2003, la 350 de maşini la mia de locuitori în 2010 şi 400 de vehicule la mia de locuitori în anul 2020). Singura soluţie viabilă pentru deblocarea oraşului rămâne transformarea Timişoarei în metropolă, construcţia de şosele cu patru benzi şi a unor parcări sub şi supraterane. Primarii care acceptă aderarea la zona metropolitană Timişoara sunt conştienţi că ei ar deveni edili de cartiere municipale, cu salarii mai mari şi cu bugete pe măsură. Cei care se opun se tem că nuvor mai fi ordonatori de credite, ci vor trebui să asculte de administraţia judeţeană.

Sursa: ROMPRES