Stiri

În România nu există o statistică a bolnavilor de glaucom, însă
se estimează depistarea a peste 150 000 de cazuri.
Persoanele bolnave pot evita orbirea în cazul unui diagnostic timpuriu şi a unui tratament
standardizat, administrat toată viaţa, a declarat la Sinaia, într-o conferinţă de presă, profesor doctor
Dorin Chisăliţă, preşedintele Societăţii Române de Glaucom.
A doua cauză a orbirii la nivel mondial, glaucomul reprezintă un grup de boli ale ochiului
care afectează nervul optic. În jur de 70 de milioane de oameni suferă de glaucom în întreaga lume.
”În lumea modernă, la 50 de bolnavi cu glaucom există alţi 50 care nu ştiu că au această boală,
datorită absenţei simptomelor, a declarat prof.dr.Benone Cârstocea, preşedintele Societăţii Române de
Oftalmologie.
În urma unui chestionar realizat la nivel naţional, la care au răspuns 320 de oftalmologi, se
desprinde concluzia că glaucomul reprezintă o problemă de sănătate publică, prin frecvenţa în creştere
a îmbolnăvirilor.
Medicii spun că nu se cunoaşte exact cauza producerii glaucomului, boala se asociază, de cele
mai multe ori, cu o presiune crescută în ochi, cauza fiind drenajul deficitar al unui fluid numit umoare
apoasă.
La pacienţii cu presiune intraoculară crescută- peste 21 de milimetri coloană de mercur- ochiul
continuă să producă umoare apoasă, dar este incapabil să o elimine cu un debit normal. În timp, această
presiune crescută poate deteriora nervul optic, ceea ce poate duce la pierderea treptată a vederii.
Potrivit prof. dr. Dorin Chisăliţă, anumite persoane au şanse sporite de a face glaucom. Este
vorba despre persoanele cu vârsta de peste 40 de ani, cu antecedente de glaucom în familie, persoane
depistate anterior cu presiuni intraoculare crescute sau persoane care suferă de diabet zaharat,
hipertensiune arterială, hipotensiune arterială, dureri de cap de tip migrenos, sistemul Raynaud şi
miopie avansată.
Stabilirea diagnosticului în cazul glaucomului presupune măsurarea presiunii intraoculare,
examinarea papilei nervului optic, a unghiului de drenaj şi a câmpului vizual. Din datele rezultate în urma
acestor investigaţii, medicul poate stabili diagnosticul, tipul de glaucom şi cât de avansată este boala.
Glaucomul nu se vindecă, este o boală progresivă care durează toată viaţa şi nu se cunoaşte un
tratament care să-l vindece, însă, dacă este descoperit în faze mai puţin avansate, el poate fi
supravegheat şi menţinut în acea stare.
Tratamentul pentru glaucom costă lunar circa 300 de lei, sumă ce este decontată de Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate.
Prof. dr. Benone Cârstocea a remarcat că, dacă specialiştii români sunt bine pregătiţi, nu la fel
stau lucrurile la capitolul dotări. Pentru o dotare corespunzătoare la nivel naţional, suma necesară
pentru investiţii ar trebui să pornească de la un nivel minim de 6 milioane de euro.
În prezent, doar câteva oraşe beneficiază de aparatură corespunzătoare diagnosticării şi tratării
glaucomului: Iaşi, Bucureşti, Craiova şi Cluj – Napoca.
Medicii recomandă ca, după 40 de ani, fiecare persoană să-şi facă un consult anual
oftalmologic şi, în mod deosebit, cei care au mai avut cazuri de glaucom în familie.

Sursa:ROMPRES