Stiri

Credincioşii ortodocşi îl vor prăznui pe Sfântul Gheorghe de Florii şi nu conform calendarului, pe 23 aprilie, întrucât sărbătoarea cade, în acest an, în Săptămâna Patimilor, a anunţat Patriarhia Română.
“Deoarece anul acesta ziua de sărbătorire a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă (23 aprilie) cade miercuri, în Săptămâna Patimilor, conform rânduielilor liturgice, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a aprobat, la propunerea Permanenţei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, ca slujba Sfântului Gheorghe să fie oficiată împreună cu slujba praznicului Intrării Domnului în Ierusalim”, precizează un comunicat al Patriarhiei Române.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, s-a născut în Capadocia, către sfârşitul secolului al IV-lea. Rămas fără tată de la o vârstă fragedă, s-a mutat împreună cu mama sa în Palestina, unde aveau o moştenire. În timpul împăratului roman Diocleţian (284-305), s-a înrolat în armata romană, unde a devenit în scurtă vreme renumit pentru forţa, priceperea şi vitejia lui în luptă, încât a fost ridicat la rang de ofiţer în garda imperială.
În 303, Diocleţian a emis un edict de persecuţie a creştinilor, care a declanşat un imens val de arestări, torturi, crime, toate sub lozinca imperială “Numele creştinilor să fie şters”. Aflat în preajma împăratului, Sfântul Gheorghe si-a mărturisit de bună voie credinţa în Hristos. Uimit de curajul soldatului său, Diocleţian l-a trimis la închisoare, unde a fost supus la torturi groaznice, chinuit cu lespezi de piatră pe piept, bătut cu vine de bou, aruncat în groapa cu var, toate acestea pentru a se lepăda de Hristos. Sfântul Gheorghe a dovedit însă o credinţă puternică, în toiul chinurilor mărturisindu-şi dragostea faţă de Dumnezeu, încât mulţi dintre cei ce-l priveau credeau că numai o putere supranaturală îl ţine în viaţă. În cele din urmă, nereuşind să-l facă să renunţe la credinţă, Diocleţian l-a condamnat la moarte prin decapitare, sentinţa fiind executată în 23 aprilie 303.
Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai îndrăgiţi sfinţi ai Bisericii, atât în Răsărit, cât şi în Apus, fiind un simbol al bărbăţiei şi al jertfei pentru Hristos. În icoane este înfăţişat călare, purtând o suliţă şi ucigând un balaur, expresie a unei legende răspândite despre una dintre isprăvile sale dinainte de martiriu. În Biserica Ortodoxă, Sfântul Gheorghe este considerat patronul spiritual şi protectorul armatei.
În vechea tradiţie populară românească, în această zi era celebrat un zeu al vegetaţiei, protector al cailor, al vitelor cu lapte şi al holdelor semănate. Sfântul din calendarul popular, numit Sângiorz în Transilvania şi Banat şi Sfântul Gheorghe în Moldova, Muntenia şi Oltenia, împarte anul pastoral, împreună cu Sâmedru (26 octombrie – Sfântul Dumitru), în două anotimpuri simetrice: vara pastorală (între Sângiorz şi Sâmedru) şi iarna pastorală (între Sâmedru şi Sângiorz). Ei poartă la brâu cheile anului, cu care Sângiorz închide iarna şi deschide vara, iar Sâmedru închide vara şi deschide iarna, la 26 octombrie.
Tot în această zi se celebrează Sâmbra oilor, Ruptul Sterpelor sau Măsurişul Oilor, sărbătoare ce reprezintă primul muls al turmelor de oi, urmată de o frumoasă petrecere câmpenească la începutul sezonului pastoral (văratul). După câteva activităţi practice, precum închiderea ţarinilor, repararea stânelor, înţărcatul mieilor, tunsul oilor, şi juridice, precum asocierea proprietarilor de oi pentru formarea stânei, angajarea ciobanilor, plata păşunatului etc., la Sâmbra Oilor se măsoară şi se crestează pe răbojul de lemn laptele de la oile fiecărui sâmbraş, după care se calculează cantitatea de brânză cuvenită la spargerea stânei. Pentru a se obţine o cantitate cât mai mare de lapte, proprietarii îşi păzesc ei înşişi oile în noaptea de 22 spre 23 aprilie şi apoi le mulg în ziua de 23 aprilie.
Aceste activităţi practice sunt însoţite de numeroase acte rituale menite să apere stâna şi ciobanii de forţele malefice pe timpul verii: aprinderea Focului Viu, afumarea ciobanilor şi a oilor, alungarea prin strigăte şi zgomote a vrăjitoarelor care fură sporul laptelui, purificarea prin stropirea cu apă sfinţită, scăldatul ritual în apa curată a râurilor, sacrificarea mielului etc. Sâmbra oilor se încheie cu o frumoasă petrecere câmpenească la care se mănâncă alimente specifice (mămăligă fiartă în lapte, miel fript haiduceşte, colaci, caş de la primul muls etc.), se cântă şi se joacă după melodii păstoreşti.

Sursa:ROMPRES